Jainismul este o religie originară din India și a fost fondată în jurul secolului al VI -lea î.Hr.
Jainismul subliniază învățăturile lui Ahimsa sau nu uciderea, astfel încât adepții respectă cu adevărat viața, inclusiv viața animalelor și plantelor.
Jainismul împarte lumea în trei părți: natura superioară, natura centrală și natura inferioară. Natura superioară este locuită de creaturi cerești, de natura de mijloc de oameni și animale și de natura inferioară de creaturi malefice.
Adepții jainismului poartă haine albe pentru a arăta simplitatea și a respinge materialismul.
Jainismul are 24 de Tirthankara sau Sfântul Învățător, ultimul este Mahavira.
Jainismul are cinci titluri de viață: Sadhvi (preot feminin), Sadhu (preot masculin), Sravaka (adepți de sex masculin), Sravika (adepți de sex feminin) și Yati (Căutătorul adevărului).
Adepții în mod regulat al jainismului, în special în zilele sfinte și festivaluri.
Jainismul învață că Moksha sau eliberarea din ciclul nașterii și a morții poate fi obținută prin meditație, introspecție și caritate de virtute.
Jainismul consideră că toate lucrurile vii au un suflet și o existență la fel de importantă, deci nu numai că respectă oamenii, ci și animalele și plantele.
Jainismul învață, de asemenea, conceptul de Syadadda sau teoria relativității, care recunoaște că adevărul este relativ și depinde de perspectiva fiecărui individ.
