Socialismul a fost introdus pentru prima dată în Indonezia în anii 1920 de către Partidul Comunist Indonezian (PKI).
În timpul domniei lui Soekarno în anii 1950 și 1960, Indonezia a adoptat ideologia socialistă ca bază pentru dezvoltarea națională.
La acea vreme, sectoarele economice precum petrolul, gazul și naționalizarea minieră au fost preluate de stat.
Conceptul de socializare este aplicat și pe sectoarele plantației și industriale, cu scopul de a consolida economia națională și de a reduce inegalitatea socială.
Cu toate acestea, în perioada Noii Ordini din anii 1960 până în anii 90, socialismul a devenit o ideologie care a fost marginalizată și chiar suprimată de guvern.
Numai în epoca reformei de la sfârșitul anilor '90, socialismul a devenit din nou subiectul discutat în rândul academicienilor și activiștilor sociali.
Una dintre celebrele figuri socialiste indoneziene este Pramoedya Ananta Toer, un scriitor activ și intelectual în epoca Soekarno și New Order.
În prezent, Partidul Laburist Indonezian (PBI) este un partid politic din Indonezia care poartă o ideologie socialistă și marxistă.
În Indonezia, există încă dezbateri și controverse cu privire la faptul dacă socialismul poate fi aplicat eficient în contextul Indoneziei, care este bogat în diversitate socială, culturală și religioasă.
Cu toate acestea, există multe mișcări și comunități sociale care se luptă să creeze o societate mai justă și mai echitabilă în Indonezia, realizând valori socialiste.
