Teoria filmului a apărut pentru prima dată în Indonezia în anii '50, când filmul a devenit popular printre oameni.
Teoria filmului în Indonezia s -a dezvoltat rapid în anii '80, când multe universități au deschis programe de studiu de film.
Una dintre marile figuri din teoria filmului indonezian este Arifin C. Noer, cunoscut ca regizor și critic de film.
Teoria filmului indonezian se concentrează adesea pe aspecte sociale și politice din film.
Conceptul de gust sau sentiment este adesea considerat important în teoria filmului indonezian și este adesea folosit pentru a descrie experiența publicului.
Teoria filmului indonezian ia în considerare adesea contextul culturii și istoriei în interpretarea unui film.
Conceptul de post-colonialism este adesea folosit în teoria filmului indonezian pentru a descrie relația dintre Indonezia și țările sale coloniale.
Teoria filmului indonezian evidențiază adesea rolul femeilor în film, atât ca personaj principal, cât și ca scenariu și scenarist.
Conceptul de înțelepciune locală este adesea folosit în teoria filmului indonezian pentru a descrie unicitatea culturii indoneziene în interpretarea unui film.
Unele teorii ale filmului indonezian sunt mai concentrate pe aspectele tehnice ale filmului, cum ar fi cinematografia și designul sunetului, mai degrabă decât în aspecte narative sau sociale.
